City break ieftin

Oferte ieftine de zbor și cazare!

France Travel. Circuit în Paris

Marți 18 iulie am ajuns în Franța și am văzut pentru prima dată Parisul, la care orice om visează o viață.

Atmosfera pariziană te copleșește de la început: clădiri maiestuoase, oameni amabili, politicoși, trafic la mica înțelegere – adică oameni și mașini unii printre alții, Sena străjuită de palate mărețe și multă, multă prietenie în jur.

Am pornit pe Champs Elysées spre Arcul de Triumf. Galeriile Lafayette, Grand Palais și Petit Palais, firme celebre, și pe stânga și pe dreapta. Evident, primul gând logic a fost: aici trebuie să vii când ai timp, să stai multe zile…

În marile marketuri pariziene toți vânzătorii sunt negri, majoritatea tineri veniți la studii.

M-au întrebat cunoscuții dacă erau șobolani și mizerie. Eu nu am văzut, decât panouri pe care scria Stop șobolanilor! Deci au fost și se luptă împotriva lor. Dar sunt oameni care dorm în corturi sau chiar pe saltele, pe sub poduri. Pe acolo e bine să nu ajungi seara: mizerie, droguri, te atacă și te fură, și n-are cine să te apere!

În centru e frumos, dar tot trebuie să-ți ferești buzunarele și gențile, și asta cu mare grijă! De altfel, acest lucru e valabil în toate capitalele europene și nu numai.

Pe Arcul de Triumf se poate urca și panorama este fantastică. Am urcat cu altă ocazie, când am revenit la Paris de revelion.

Prima seară s-a încheiat cu o croazieră de vis, pe Sena. Am admirat din Bateaux Mouches frumoasele palate ce străjuiesc malul: Louvre, Dorsey, catedrala Notre Dame pe Ile de la Cité. Un grup de elevi de pe vapor striga mereu, în cor: Bon-soir! Iar oamenii ne făceau cu mâna de pe mal și de pe poduri. Croaziera pe Sena nu trebuie ratată, indiferent dacă se face cu sau fără masă pe vapor. Vara e frumoasă seara, când se aprinde Turnul Eiffel, iar iarna pe zi, că seara e prea frig.

Ne-am cazat la Hotel B&B Paris Roissy CDG Aeroport, foarte departe de oraș, iar micul dejun a fost foarte franțuzesc, adică așa cum mănâncă ei, să nu se îngrașe…

 

A doua zi, miercuri 19 iulie, am mers cu grupul la Turnul Eiffel, doar pentru exterior și poze, fără să urcăm, pentru că nu aveam bilete cumpărate dinainte, pe net nu erau, iar la coadă se stă 2-3 ore și nu era timp.

Am cumpărat turnulețe de la negrii care le vând cu un euro – 2 sau 12 turnuri, după cum negociezi, și eșarfe cu Paris, că se făcuse răcoare.

Turul panoramic a continuat cu Bazilica Sacré-Cœur, semeață, pe dealul Montmartre, de unde ai o panoramă uimitoare asupra orașului. La coborâre am făcut popas pe o stradă plină de magazine cu suveniruri, tricouri, genți și portofele, de toate, la prețuri acceptabile.

După-amiaza am rezervat-o Palatului Versailles, unde se intră cu bilete de 30 de euro cumpărate cu mult timp înainte, sau stai la coadă 1-2 ore.

Aici curtea strălucitoare a  monarhilor Franței și-a construit un complex de palate de lux și opulență, imitat ulterior de capetele încoronate ale lumii, dintre care amintesc doar fantastica Sală a Oglinzilor, sau Palatul Grand Trianon, unde s-a semnat istoricul tratat prin care Marile Puteri au consfințit Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România

Pentru a te putea bucura de  tot, ar trebui măcar 2-3 ore pentru interior și 2 ore pentru grădini, unde am făcut turul cu trenulețul (7 euro biletul), dar era mai bine să fi mers pe jos, chiar prin grădini. Cu trenulețul le-am ocolit. În Versailles nu ai voie să intri cu apă, dar găsești acolo să cumperi. Controale de securitate se fac la toate obiectivele din Paris, ca la aeroport, ceea ce e bine, că nu vrem teroriști printre noi.

 

Joi 20 iulie, în cea de a treia zi la Paris, era programată o excursie pe Valea Loirei la Castelele Amboise și Chenanceaux, la care am renunțat pentru Turnul Eiffel și Muzeul Louvre.

La turn am avut noroc să găsim bilete online la ora 12, deși până atunci nu mai erau, dar la un moment dat au apărut și le-am cumpărat repede.

Am urcat cu liftul până în vârf. Deși pe bilete e trecută ora de intrare, după ce intri poți sta oricât.

În vârf este o cofetărie de unde poți cumpăra o cupă de șampanie și macarons, fiecare la 20 euro.

Panorama îți taie respirația! La picioarele turnului vezi Sena înconjurată de toate obiectivele, iar în depărtare, Montmartre cu Sacré-Cœur.

Cobori cu liftul până la etajul 2, că nu există scară, iar de acolo vezi și mai bine Trocadero, Arcul de Triumf, Muzeul Louvre, Notre-Dame și Montparnasse.

Mai cobori o scară pe jos la etajul 1, unde aceeași panoramă te așteaptă, dar pentru care nu mai ai timp, că la Paris timpul trece prea repede. Am coborât pe scări, ca să mai vedem orașul din ce în ce mai aproape, și am fugit la Luvru.

 

Palatul Louvre a făcut celebră piramida prin care se intră din 1980, și la care am înțeles că se va renunța în viitor. Unora le-a plăcut, altora nu. Eu gândesc că nu avea ce căuta acolo.

Am stat la coadă la bilete și afară, pe lângă piramidă, și înăuntru. E momentul să vă spun că la Paris sunt cozi ca la noi, pe vremuri. Lumea stă la cozi ore în șir peste tot, la obiective mari sau mici, chiar și la McDonald în seara de Anul Nou era o coadă de zeci de metri.

Am reușit să intrăm târziu, după ora 4. Am alergat un pic s-o găsim pe Mona Lisa, unde cordoane de ordine dirijau oamenii să nu stea prea mult în fața tabloului, ca să apuce și alții s-o vadă. Fiecare făcea un selfie rapid și trecea mai departe. De la 5,30 au început să apară angajații care restrângeau accesul, treptat. La ora 6 toată lumea era afară.

Am plecat cu bucuria că am reușit să intrăm chiar și pe fugă, și evident cu speranța că data viitoare vom putea rezerva o jumătate de zi pentru Louvre. N-am reușit, dar vor mai fi ocazii…

 

Vineri 21 iulie am părăsit Parisul, cu mare regret și cu promisiunea că vom reveni. Am făcut-o peste 5 luni, de revelion.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *