City break ieftin

Oferte ieftine de zbor și cazare!

Revelion 2024 la Paris, pe Champs Elysées

Am mers la Paris cu Europa Travel, în perioada 29.12.2023 – 02.01.2024, de Revelion. Adică am revenit la 5 luni de la prima vizită, din iulie.

Vineri, 29 decembrie. Zborul București – Paris cu Tarom a fost plăcut, de circa 2 ore, 30.

Ne-am cazat la Hotelul Ibis Paris Nation Davout, pe o stradă mare și circulată, cu magazine, un Carrefour mic, stație de metrou aproape, și doar două corturi de boemi. Aici camerele sunt mici, iar mâncarea – ca la orice hotel din Paris: e bine să-ți iei de acasă o pâine, friptură, etc., pentru că acolo – pâinea nu se poate mânca de tare (și nici să cumperi nu găsești mai bună) iar friptura – de scumpă.

3 zile în Paris e puțin, dar fiind deja a doua vizită, de data asta nu am mai plecat cu hotărârea de nestrămutat de a vedea TOT, ci ne-am făcut o listă scurtă, cu obiectivele obligatorii, pe care oricum am mai și simplificat-o pe parcurs.

Ce să vezi în 3 zile? Data trecută am transformat excursia într-un tur de forță, un maraton de la un obiectiv la altul, de nu mai știam la întoarcere pe unde am fost și ce am vizitat. Acum am ales Turnul Eiffel – obligatoriu în capul listei, apoi Turnul Montparnasse – pe care l-am ratat astă-vară, Champs Elysées – unde oricum făceam revelionul, Galeriile Lafayette – ratate data trecută, Notre Dame – cu Cartierul Latin și plimbarea pe malurile Senei, ba chiar și croaziera pe Sena, deși am mai făcut-o și-n vară. Urma Montmartre cu Sacré-Cœur și, mai timid, spre coada listei, Opera Garnier și Louvre. Desigur, aș fi pus Louvre în prima zi, dar spre deosebire de astă-vară, când alergam pe coridoare întrebând disperată unde este Gioconda, în timp ce forțele de ordine ne dirijau politicos și ferm spre ieșire, acum știam că dacă nu-i pot aloca o jumătate de zi, n-are rost.

Și cum ultima zi era luni, 1 ianuarie, lucrurile s-au simplificat de la sine, căci în aceea zi era închis și la Luvru și la Garnier.

Am ajuns la Paris după amiaza, pe la 16,30. După ce am admirat din microbuz zgârie-norii din La Defense, cartierul modern al Parisului, Catedrala Notre-Dame, Grădinile Luxemburg, Universitatea Sorbona, Panteonul, Moulin Rouge, Place Vendome, Opera, Biserica La Madeleine, Domul Invalizilor și… corturile de pe sub poduri unde oamenii dorm vară și iarnă, am ajuns în Cartierul Montmartre, Basilica Sacré-Cœur, unde am făcut prima oprire, pe înserat. Lume multă, luminițe, atmosferă de sărbătoare. Acolo negrii vând turnulețe Eiffel cu 1 euro 5 bucăți (dar poți să iei 7), cel mai bun preț din Paris. La coborăre, este o străduță plină de magazine cu tricouri, căni, șosete și suveniruri mai ieftine ca-n alte părți. Mai facem câteva poze și plecăm spre Arcul de Triumf.

Impunător, îl admirăm cu un ochi la copacii frumos luminați de pe Champs Elysées și mergem spre Trocadero, unde panorama spre Turnul Eiffel sclipitor este fantastică! Reperăm, pe fugă, locația stației de metrou – de care o să avem nevoie, și ne îndreptăm spre Louvre, unde Piramida strălucește în noapte. Ei, da, pe cât de urâtă e ziua, pe atât de minunată pare noaptea, puternic luminată! Facem repede 200 de poze și plecăm, că e târziu. Pe drum, mai salutăm pe geam Notre Dame și ajungem la hotel, unde facem planuri pentru a doua zi.

 

Sâmbătă, 30 decembrie. În cea de a doua zi era prevăzută o excursie opțională la Versailles, dar cum nu au vrut-o decât 2 turiști, nu se mai face. Cine mai are timp acum de Versailles? Acolo trebuie să ai o zi!

Noi fusesem în vară și admirasem palatele de lux și opulență pe care curtea strălucitoare a monarhilor Franței le-a ridicat pentru relaxare, cu fantastica Sală a Oglinzilor, sau Palatul Grand Trianon, unde s-a semnat istoricul tratat prin care Marile Puteri au consfințit Unirea Transilvaniei cu România.

Un arhitect din grup propune să vizităm Centrul Pompidou – o construcție post-modernistă (unora le place, altora, deh…), și atelierul lui Brâncuși – închis și pustiu.

Iată-ne deci la drum cu un grup mic, din care tot pierdem câte unul, oprit să caște gura aiurea.

Primăria – Hotel de Ville – ne întâmpină frumos, împodobită de sărbătoare și cu un târg de Crăciun închis la acea oră. Coborâm pe Sena spre Catedrala Notre Dame, care sclipește maiestuoasă. În fața ei – câteva bănci așezate în amfiteatru, pe care turiștii stau și privesc, visând la alte vremuri. În spatele ei – schela metalică, pentru că este încă în reparații.

Aici a fost un frumos târg de Crăciun, pe care însă nu l–am mai prins. În fața catedralei, o fată ne face poze de epocă.

Urmează Palatul de Justiție și Sainte-Chapelle. Când cei din grup se opresc la coadă pentru a vedea vestitele vitralii, plecăm pe cont propriu.

Nu cunoșteam orașul decât din temele făcute acasă cu Google. Am deschis hărțile pe telefon și am pornit să explorăm Parisul pas cu pas, să-i simțim pulsul și farmecul.

Mergem spre Cartierul Latin, găsim vestiții buchiniști de pe malul Senei și luăm podurile și palatele la rând, când pe o parte a Senei, când pe cealaltă, făcând cu mâna turiștilor din Bateaux-Mouches.

Ajungem la Muzeul Louvre, pe care l-am vizitat data trecută. Atunci am intrat târziu, după ora 4, am alergat un pic s-o găsim pe Mona Lisa, unde cordoane de ordine dirijau oamenii să nu stea prea mult în fața tabloului, fiecare făcea un selfie rapid și trecea mai departe, iar la ora 6 toată lumea era afară.

Nu era timp să vizităm pe îndelete și nici pe fugă nu mai voiam, așa că ne-am îndreptat spre Jardin des Tuileries, unde am găsit un târg de Crăciun imens, deschis și plin de lume și de tot ce vrei: tarabe cu dulciuri, mâncare, suveniruri, tiribombe, reni care cântă, etc., care se numește chiar L’ Aventure de Noel (Aventura Crăciunului).

La biserica Saint-Germain l’Auxerrois, mai facem vreo sută de poze și pornim agale spre maiestuoasa Place de la Concorde.

De aici o luăm spre Turnul Eiffel pe cheiul Senei, până la Podul Alexandre III, unde câteva mirese fac poze.

Și iată-ne în sfârșit pe Champs Elysées, fără nicio grabă. Admirăm firmele celebre care străjuiesc artera și ne pierdem în mulțime, așteptând să se aprindă becurile din copaci, admirăm Grand Palais și Petit Palais. Cu ochii după luminițele care împodobesc copacii de pe marginea bulevardului, nici nu știm când ajungem la Galeriile Lafayette, unde Crăciunul e la el acasă și bradul celebru ne întâmpină frumos împodobit. Dacă repet de prea multe ori cuvântul celebru nu e vina mea, ăsta e Parisul, aici mai totul e celebru. Curățenie, lux, stil, și prețuri pe măsură.

Sephora, Gucci, Louis Vuitton, Galerie des Champs, Bistro des Champs, firme mari și magazine frumos împodobite ne îndeamnă să intrăm, în timp ce luminile se aprind treptat în copaci.

Coborâm (pentru că strada e în pantă) spre Arcul de Triumf, pe care vedem oameni urcați. Vrem și noi! În pasajul subteran care duce la arc, o coadă imensă ne așteaptă. Ne așezăm cu multă răbdare și, după o oră, luăm bilete (13€/pers). Online nu se vând. Apoi aflăm că mai e o coadă sus, la securitate și intrare. Aia, de 2 ore. Stăm, că merită! După ce mai urcăm o scară spiralată, lungă și întortocheată, ajungem pe Arc de Triomphe, iar panorama este fantastică! Champs Elysées și toate bulevardele așezate ca o stea în jurul arcului, Tour Eiffel ne zâmbește de departe, scădat în lumini sclipitoare, Montparnasse, La Defense, întregul Paris este la picioarele noastre, scăldat în lumină! N-am mai pleca de-acolo, dar ziua nu s-a terminat.

Urmează Turnul Montparnasse, la care nu am ajuns la prima vizită în Paris. Tour Montparnasse este un zgârie-nori cu vederi de 360 ​​de grade asupra Parisului: 201 m înălțime, 20€/pers biletul. Zona era frecventată de Hemingway iar Jean-Paul Sartre este înmormântat acolo.

Nu avem bilet, dar aici coada e mică și urcăm repede. Parcă plutim în vis, de la o minune la alta… De pe terasa turnului (etajul 56) panorama este și mai uimitoare, pentru că de aici vedem și Turnul Eiffel scăldat în lumină. Turnul Montparnasse nu trebuie ratat! Aproape de ora 22 ne-ndurăm greu să coborâm, că mâine e o zi lungă, e Revelionul. Găsim un metrou și la miezul nopții ajungem la hotel.

Seara următoare era anul nou sărbătorit în stradă, și ne-am pregătit cina de revelion…

 

Duminică, 31 decembrie. Ce să mai vizitezi, când deseară este Anul Nou. Decretăm zi de shopping lejer și pornim spre Montmartre, unde intrăm din magazin în magazin și nu luăm mare lucru. Câteva suveniruri, ca să nu pleci cu mâna goală. În față la Sacré-Cœur, o fată le face turiștilor poze „vechi, pentru La Gazette de Paris”,  cu cât vrem noi să dăm. Unii dau un euro, alții 20. Facem și noi, că e suvenir de epocă 🙂 La prânz plecăm la hotel și dormim câteva ore, să putem rezista la noapte. Asta a fost o idee foarte buna! Nu știam ce va urma…

Pe la ora 6 seara revenim la Turnul Eiffel. Sena e plină de vapoare cu turiști. Poate mâine facem și noi o croazieră… Acum vrem să urcăm în turn, că deși era primul pe listă, n-am reușit încă. Surpriză: porțile sunt închise! La Turnul Eiffel nu se mai poate intra, deci o luăm spre Champs Elysées, tocmai la timp ca să prindem cordoanele de securitate pe fiecare stradă care duce în centru. Nu ne deranjează: e bine că se fac controale. Nu e voie cu bombe, arme albe, etc., dar nici cu sticle de sticlă, deci de șampanie. Oricum, nu aveam. Se confiscă tot.

Buevardul Champs Elysées e scăldat în lumină și se umple de oameni care vin, valuri, valuri. Pe Arcul de Triumf se fac proiecții, iar un panou uriaș preia imagini de la Primărie, din stradă, ori artiști care participă la eveniment. Greu de găsit un loc de unde să vezi ceva, dacă nu ai 2 metri și în față sunt oameni cu copii pe umeri. Dar spectacolul este frumos, oamenii sunt veseli și, să nu crezi, aici nimeni nu dă cu petarde! Pur și simplu, nu există!

E obositor să stai în picioare 4 ore pe loc, așa că oamenii se așează direct pe asfalt. Proiecțiile de pe arc sunt frumoase, atmosfera prietenoasă. Toată lumea cântă și dansează, totul e fermecător.

La miezul nopții se strigă La mulți ani pe toate limbile, un fel de Bonne année universal, iar artificiile de pe Arc de Triomphe ne fac să ne ținem respirația.

La Mulți Ani! 2024 Fericit!

În zece minute se termină tot și suntem îndemnați prin porta-voce să părăsim Champs Elysées, pentru curățenie și repornirea circulației. Lumea pleacă spre stațiile de metrou. Ne îndreptăm și noi spre Trocadero, ghidați de Turnul Eiffel, care sclipește în noapte. Când ajungem în fața lui, luminile se sting și turnul rămâne în beznă. Nu înțelegem de ce, până când încep artificiile de la turn. Deși nu erau prevăzute – aici nu se dau artificii decât de 14 iulie, anul acesta, pe 27 decembrie a fost centenarul lui Gustave Eiffel și i se aduce astfel un omagiu. Frumos!

Apoi avem norocul să urcăm într-un metrou nu prea aglomerat… dar care, după două stații se supra-aglomerează, iar după a treia, se strică. Rămânem blocați în tunel 2-3 ore, cu oameni care împing de nu mai putem respira, alții care plâng și țipă, cu atacuri de panică, până când cineva reușește să deschidă ușa și ne intră o gura de aer. Pe la ora 3 vin jandarmii, ne iau câte doi de subraț și ne aruncă afară, apoi pornim pe jos, prin tunel, sprijiniți de peretele negru și rece. În spate, auzim, ca o moară stricată: avancez, avancez!… Cuvinte care ne vor urmări multă vreme.

Dar cum toate au un sfârșit, ieșim în stradă, jandarmii ne îndrumă spre o stație de autobuze, urcăm fără să știm încotro ne ducem, iar acolo, miracol: după 3 stații, urcă ghidul nostru… Suntem salvați! El știe drumul. Coborâm undeva, mai mergem 1 km pe jos și, dimineață, la 5, ajungem la hotel. Bonne Année!

 

Luni, 1 ianuarie. Ne trezim pe la prânz și o luăm spre Sena. E ultima zi și noi încă n-am urcat în Turnul Eiffel. Trecem pe la Notre Dame unde o altă fată ne face poze de epocă pentru La Gazette de Paris, rătăcim prin Cartierul Latin, salutăm Sorbona, Panteonul francez și L’Institut de France, și coborâm pe malul apei. La turn ne-a luat 6 ore de când am ajuns la coadă la bilete și până când am coborât din vârf: sunt cozi la intrarea în curte, apoi la bilete, la securitate, la liftul pentru etajul 1-2, apoi la liftul pentru vârf și, după ce stai cât poți să admiri panorama superbă, o iei de la cap cu lifturile la coborâre. Noi, de la etajul 2 am coborât pe jos, și a mers mai repede. Dar de la etajul 2 la vârf nu există scară, deci trebuie musai lift.

Peisajul era superb, în ​​​​vârf ningea, la etajul 2 ploua, iar la 1 bătea vântul… Dar vara e cald și se poate sta mult, timp să fie. Și croaziera tot pe vară a rămas, că acum era seară și frig.

Turnul Eiffel a fost primul obiectiv de pe listă, dar ultimul vizitat. Este magnific! Nu, n-am uitat noaptea trecută în metrou, dar, până la urmă, toată povestea a meritat.

Și cum și de data asta ne-au rămas obiective nebifate, vom reveni. Paris va fi mereu PARIS!

 

 

 

Montmartre, Bazilica Sacré-Cœur

Palatul de Justiție

Galeriile Lafayette

Turnul Eiffel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *